Criza din primul an de viață

criza din primul an de viață În mama copil adolescență și tata trebuie să treacă printr-o mulțime de crize, fiecare dintre care are propriile sale caracteristici. Ca regulă generală, la sfârșitul primului an de viață firimituri devine părinți tineri foarte capricios, de multe ori obosit și le provoca anxietate. Între timp, „creșterea“ poate fi ușor de explicat în termeni de psihologie practică.

În acest articol, vă vom spune ce a cauzat apariția crizei a primului an de viață și se caracterizează prin ce semne mentale copil în această perioadă.

Cauze și simptome ale crizei din primul an de viață

Fiecare criză care are loc în viața unui copil, este asociat exclusiv cu creștere sale și alpinism la o nouă etapă de viață independentă. Nu este o excepție și criza din primul an de viață. În cele mai multe cazuri, aceasta coincide cu începutul verticalizare omului mic și aspectul capacității sale de a lua primii pași independenți.

Acest obicei duce la faptul că copilul începe să se simtă mai independent decât înainte. De atunci, el nu se teme să fie singur, și tinde să fugă de la mama sa, cât mai curând posibil. De aceea, miezul începe să obiecta și toate forțele încearcă să prevină expunerea adulților asupra sa.

Devine extrem de incapatanat, capricios și iritabil, necesită o atenție sporită pentru tine și nu lăsa pe mama mea un singur pas. De multe ori copilul refuză să mănânce ceea ce îi plăcea înainte, efectua acțiunile obișnuite și chiar să se joace cu jucăriile lor preferate. Toate acestea, desigur, determină o lipsă de înțelegere din partea părinților lor și, adesea, le duce la un popas screeching.

Ce să facă și cum să supraviețuiască crizei?

Criza din primul an de viață, ai nevoie doar pentru a supraviețui. În această perioadă, în nici un caz, nu poți țipa la copil, în plus, că acest lucru poate fi realizat doar agrava și mai mult situația. Cel mai simplu mod - de a învăța pentru a comuta atenția copilului, și de a face acest lucru de fiecare dată micul rebel începe din nou să displace.

În același timp, această tactică nu este adecvată în cazul în care resentimentele copilului a mers prea departe, iar el deja a devenit isteric. În această situație, mama sau tatăl are nici un mijloc de a calma copilul lor, în viitor, să încerce să evite astfel de „exploziile“.